Academia Melanchthon din Köln a organizat un seminar în cooperare cu Cercul Cultural româno-german DIALOG-Köln in cadrul „Anului Melanchthon 2010“, ocazionat de expoziţia itinerantă „Importanţa lui Philipp Melanchthon pentru Europa – de la Wittenberg pînă în Transilvania“, cu tema:
 
Melanchthon si Reforma - impulsuri pentru cultura şi invăţămîntul din Transilvania şi Moldova
Seminarul a avut loc in ziua de sâmbătă 11 septembrie la Academia Melanchthon din Köln.
Referenţii au fost:
- Dr. Martin Bock (directorul Academiei Melanchthon)
- Prof. Dr. Berthold Köber (fost profesor la Inst.teologic din Sibiu, actualmente paroh la Köln-Merheim si lector la Academia Melanchthon)
- Renate Göckler-Timoschenko, M.A. (de la Oficiul de Presă al Asoc.Parohiilor Evanghelice din regiunea Köln)
- Dipl.-Ing. Alexander Timoschenko (Cercul Cultural DIALOG – Köln).
 
Transilvania a fost în sec. XVI-lea o regiune aflată între sferele de putere ale imperiilor habsburgic şi otoman şi în care românii majoritari convieţuiau alături de germani şi unguri, păstrîndu-şi în ciuda inegalităţilor existente identitatea naţională.
 
 
De remarcat este faptul că, în urma Reformei, pornită prin activitatea lui Johannes Honterus, teolog şi umanist din Braşov durch den Theologen und Humanisten Johannes Honterus, Transilvania a fost singura regiune a Europei în care nu au avut loc războaie religioase, căutîndu-se să se asigure prin legi o convieţuire paşnică între diferitele confesiuni.
 
Activitatea şi scrierile lui Melanchthon au avut o influenţă însemnată asupra dezvoltării culturii şi învăţămîntului în această parte a Europei – nu numai pentru populaţia de limbă germană sau maghiară, ci şi pentru români, influenţa fiind vizibilă şi de partea răsăriteană a Carpaţilor, în Moldova. unde Despot-Vodă înfiinţează o Şcoală Latină la Cotnari, după modelul colegiilor din Apus, apelînd la profesori din Germania (unul din ei fiind chiar ginerele lui Melanchthon – Caspar Peucer).
Intrebarea pe care în concluzie ne-am putea-o pune azi este: cum am putea astăzi, să depăşim graniţele şi să inaugurăm un dialog pentru a ajunge la definirea unei identităţi comune europene, apropiindu-ne de modelul renascentist, pe linia unei „globalizări culturale“?
 
INAPOI